Aşteptată de toată lumea, cea de-a 4-a etapă a Campionatului Naţional putea fi cursa în care se hotărăşte campionul clasei Superbike în ediţia 1995.
Aşa s-a şi întâmplat.
Chiar dacă nu am reuşit încă o victorie, a trebuit să mă mulţumesc cu locul 2, motocicleta lui Octavian fiind mult mai uşoară şi motorul de la CBR 600F2 fiind mult mai elastic decât al modelului YZF 750SP, pe care îl aveam eu.
Probabil că au contat şi antrenamentele pe care Octavian le făcuse pe diferite circuite în ultimii ani, unde fusese dus de manageri fantomă, care au dovedit în cele din urmă ca totul a fost doar o mare promisiune fără susţinere (ca să nu-i zic minciună), dar au făcut-o atât de convingător, încât chiar au fost crezuţi…
Chiar dacă mi-ar fi făcut mare plăcere să câştig încă o cursă, a fost mai important să termin cursa şi să obţin punctele locului 2.
Astfel mi-am asigurat titlul de Campion, pentru că diferenţa de puncte faţă de locul 2 era mare, nu putea fi recuperată într-o cursă şi îmi puteam permite chiar să nu alerg la ultima etapă.
Pentru cei mai răbdători, care îşi pot permite să irosească 14 minute din viaţă, mai jos este filmul cursei.
A fost totodată şi prima cursă a prietenului meu Vlad Haralambie cu noua motocicletă Yamaha TZ250 model 1992, motocicletă pentru care s-au plătit taxe de 18750 dolari, cu care a reuşit un onorabil loc 3.