Ca un omagiu adus unei motociclete care a făcut senzaţie şi a dominat lumea timp de câţiva ani, H2 750SS Mach IV, inginerii de la Kawasaki, asistaţi de specialişti din alte companii ale grupului Kawasaki Heavy Industries, producătoare de turbine, echipamente militare şi aerospaţiale, au creat două modele spectaculoase, Ninja H2 şi H2R, care au ridicat standardele performanţelor la un nivel neegalat încă.
Principala caracteristică tehnică a celor două modele este supraalimentarea, admisia forţată, detaliu care practic le defineşte.
Având proaspătă în memoria colectivă prima motocicletă de serie construită cu supraalimentare, Kawasaki Z1R-TC, apărută în 1978, colectivul firmei Kawasaki a realizat un nou model cu supraalimentare, singurul de pe piaţă în acest moment.
Dacă la Z1R-TC turbina era antrenată de gazele de eşapament, soluţia tehnică folosită acum este total diferită, acest supercharger fiind de fapt un compresor mecanic.
Sistemul admisiei forţate a fost proiectat de Kawasaki, de inginerii constructori de motociclete, asistaţi de specialişti din alte companii ale grupului Kawasaki Heavy Industries, producătoare de turbine, echipamente militare şi aerospaţiale.
Să nu uitam că, din cei patru mari producători de motociclete din Japonia, Kawasaki este cea mai mare companie, fiind de fapt o corporaţie multinaţională publică, cu zeci de subsidiare, filiale şi fabrici situate pe cinci continente, producţia Kawasaki cuprinzând avioane, elicoptere, vapoare, submarine, centrale electrice şi hidrocentrale, locomotive şi vagoane de tren, metrou şi multe alte produse de înaltă tehnologie.
Supraalimentarea este realizată de o turbină antrenată de un sistem planetar de pinioane, angrenat direct de vilbrochen, ansamblul fiind proiectat cu ajutorul tehnologiilor folosite de Kawasaki Aerospace Company, rezultatul fiind o unitate compactă, cu pierderi minime de putere.
Lanţul de pinioane multiplică viteza turbinei până la de nouă ori viteza vilbrochenului.
Asta înseamnă că, la o viteză de rotaţie maximă a motorului de 14.000 rpm, turbina supraalimentării se învârte cu 130.000 rpm.
Ca să reziste la o astfel de solicitare, turbina este produsă dintr-un bloc de aluminiu forjat, frezat pe o maşină pe coordonate, având 6 palete la vârf şi 12 la bază.
Rezultatul este un debit de 200 litri de aer pompat pe secundă, flux care atinge viteze de 100 m/s.
Aerul ajunge la supercharger prin filtrul de aer, intrând prin fanta de admisie a Ram-Air-ului, situată în partea stângă a carenei faţă, traseul fluxului de aer fiind gândit să fie cât mai drept, până la filtrul de aer, amplasat chiar în faţa superchargerului.
Puterea si cuplul maxim al motorului sunt similare cu cele ale suratei supersportive învingătoare în WSBK, ZX-10R, adică 200 CP la 11.000 rpm, sau 210 CP cu Ram-Air şi 133.5 Nm la 10.500 rpm, dar sunt obţinute la o turaţie mai joasă, datorită supraalimentării.
Mai multe detalii tehnice vor urma în testul făcut pentru revista Auto Motor şi Sport, articol care va fi postat mai târziu.
Motocicleta Kawasaki Ninja H2 poate fi comandată şi achiziţionată de la magazinul firmei United Motors din Bucureşti, importator autorizat Kawasaki în România.
.
Dacă v-a plăcut articolul despre Ninja H2, mai jos puteţi găsi alte articole despre motociclete Kawasaki, materiale postate până acum.
Test Kawasaki ZX-10R Ninja model 2015 aniversar – varianta video
Kawasaki ZX-6R 636 standard şi ZX-6R modificat – Test comparativ
Materialul filmat a fost prezentat la Digi24, în rubrica moto a emisiunii La Volan din 8 octombrie 2016.
Dacă nu aţi văzut toate testele şi cursele moto postate până acum pe blogul POVEŞTI CU MOTOARE şi pe pagina de Facebook, sau dacă vreţi să urmăriţi materialele pe care le voi posta, calea cea mai sigură este să vă abonaţi la canalul YouTube.