Motocicleta pe care o prezint este cel mai nou power cruiser produs de Ducati: XDiavel V4.
Producătorul din Bologna nu a fost niciodată vestit pentru motociclete făcând parte din această categorie, primul cruiser prezentat de Ducati fiind Indiana, model produs între anii 1986-1990, deci prea puțin cunoscut motocicliștilor de azi.
A fost nevoie de mai mult de un deceniu pentru ca Ducati să lanseze un alt cruiser și asta s-a întâmplat în 2011, odată cu apariția primului Diavel.
Proiectul motocicletei a fost realizat în cadrul companiei, sub coordonarea lui Pierre Terblanche, șef al departamentul de design la acea oră, unul dintre cei mai respectați oameni din domeniu, care a externalizat sarcina executării primelor schițe de proiect lui Glynn Ker, un alt personaj cunoscut din industrie.
În perioada care a urmat, Ducati a oferit publicului diferite variante Diavel, unele de serie, altele ediții speciale sau chiar limitate, dar cea care a atras atenția a fost XDiavel, apărută în 2016 în două versiuni.
XDiavel a atras atenția nu pentru că avea comenzile avansate sau pentru că avea transmisia finală pe curea, ci pentru că a fost motocicleta Ducati cu cea mai rapidă accelerație de la zero la sută: 2,9 secunde și asta datorită formelor motocicletei, a ampatamentului lung, a puterii oferită progresiv pe toată plaja de turații și a cuplului livrat la turații joase.
Odată cu apariția noului motor cu patru cilindri în V, așa cum era și de așteptat, Ducati a instalat propulsorul pe toate gamele de modele, inclusiv pe cruiserul deja consacrat, în acest fel apărând XDiavel V4, model care îmbunătățește cam tot ce avea mai bun vechea generație.
Mai puternică, mai rapidă, mai ușoară, mai comodă și cu sisteme de ultimă generație, care nu existau pe modele de serie cu 10 ani în urmă sau pur și simplu nu existau, motocicleta este spectaculoasă și te cucerește încă de la prima întâlnire.
Motorul V4 Granturismo, cu patru cilindri în V la 90 grade, de 1158 cmc, este răcit cu lichid, are arbore cotit contrarotativ, tehnologie preluată din MotoGP, produce o putere maximă de 168 CP la 10750 rpm, un cuplu de 126 Nm la 7500 rpm și este instalat pe un cadru monococă din aluminiu.
Șasiul este completat de amortizoare complet reglabile față / spate, elemente ale sistemului de frânare produse de Brembo, jante din aliaj ușor și anvelope Pirelli, motocicleta având o masă de 229 kg fără combustibil.
Pe XDiavel V4 sunt instalate sisteme de siguranță și control demne de o motocicletă recomandată pentru circuit: moduri de livrare a puterii, moduri de pilotaj, ABS activ pe viraje, control al tracțiunii, control al plecărilor pe o roată, control al plecărilor de pe loc, control al vitezei de croazieră, control al schimbării treptelor în cutie și sistem de navigație oferit opțional.
Motocicleta este neașteptat de comodă, câteva elemente ale generației anterioare fiind modificate pentru asta: șeile au fost optimizate, cea a pilotului fiind mai groasă, cea din spate semnificativ majorată, ghidonul a fost coborât și tras spre pilot, scărițele sunt reglabile și, dacă mai luăm în calcul capacitatea de 20 litri a rezervorului, XDiavel V4 poate parcurge sute de kilometri oferind cele mai bune condiții pilotului.
Până acum totul este cum nu se poate mai bine. Și atunci de ce nu se vede pe toate străzile din București ?
Pentru că XDiavel V4 nu este o motocicletă ieftină. Cea pe care am adus-o azi costă acum 31.430 euro, varianta vopsită în negru fiind cu 300 de euro mai mult.
Asta înseamnă cam patru motociclete chinezești și, dacă vrei să cumperi motocicleta doar ca să vadă vecinii că ai și tu, de la 50 metri nu se observă diferențele, sunt bune și alea.
Când însă te uiți cu atenție la felul în care sunt finisate piesele, la cum arată toate componentele și mai ales la cum merge minunăția asta, înțelegi de ce costă atât.
Cui se adresează această motocicletă ? În țările bogate, majoritatea clienților sunt oameni de peste 45 de ani care vor să epateze.
Cui i-aș recomanda o astfel de motocicletă ?
Aș minți dacă aș spune că e potrivită pentru oricine își permite să o cumpere.
Este adevărat că toate sistemele de control și siguranță fac mai ușoară folosirea unei motociclete de peste 150 CP, dar, în cazul începătorilor, greșelile nu apar neapărat datorită puterii motoarelor, ci mai degrabă din cauza estimării greșite a distanțelor și controlului deficitar al comenzilor, caz în care puterea mare a motorului sporește riscul de accident.
Ca să n-o lungesc, dacă chiar interesează pe cineva părerea mea, adunați măcar 100.000 de kilometri în șaua unei motociclete mai mici, după care vă puteți încumeta la așa ceva.
Fiecare zi din viață este câte o poveste iar poveștile mele sunt, de cele mai multe ori, cu și despre motociclete. Toate poveştile, interviurile şi ştirile din lumea moto postate pe blogul POVESTI CU MOTOARE pot fi urmărite și pe Facebook, LinkedIn sau X (ex Twitter) iar filmele sunt postate pe Instagram și pe canalul YouTube.