Harley-Davidson a folosit pentru prima dată numele Heritage la mijlocul anilor ‘80, odată cu debutul platformei Softail, cu scopul de a reînvia spiritul modelului Hydra-Glide din anii ‘50, oferind în același timp o funcționalitate modernă.
La peste 40 de ani de la această premieră, vă prezint modelul Harley-Davidson Heritage Classic 2026.
Cu mult înainte ca „retro” să devină o tendință de marketing, Heritage Softail era deja un model nostalgic. Decenii mai târziu, Heritage Classic, modernizat cu motorul Milwaukee-Eight 117 față de versiunea de 114 inch cubici oferită în 2024, continuă aceeași linie, bazându-se pe elemente de design care par a fi mai puțin o întoarcere în timp intenționată la modelele anterioare ci mai degrabă pentru a fi un „Harley original”, cu aripi față/spate complete, linii inconfundabile și o poziție verticală a pilotului.
La o motocicletă care face trimitere la moștenire chiar prin numele său, ai putea spune că nimic nu este nou, ci preia doar componente vechi, fără a încerca să țină pasul cu vremurile.
Dar nu este așa. Heritage Classic este unul dintre acele exemple de motocicletă modernă îmbrăcată în haine clasice și repet, clasice, nu demodate, pentru că formele acestei motociclete nu se demodează niciodată.
Probabil că designul ei nu se adresează oricui, dar cei atrași de modelele clasice sau de moda retro vor fi atrași cu siguranță de ea.
Până și motorul pare vechi, dar este un Milwaukee-Eight 117 Classic, de 1923 cmc, cu doi cilindri gemeni în V la 45 grade, cu 4 supape pe cilindru, motor care produce o putere maximă de 98 CP la 4600 rpm și dacă puterea nu vă impresionează, atunci ar trebui să fiți impresionați de cuplu, cel care contează la astfel de motociclete, cuplu de 163 Nm la doar 2500 rpm.
Noi sunt și modurile de pilotaj, care au influențat aspectul și funcțiile bordului clasic, amplasat pe rezervor sau noul sistem de control al vitezei de croazieră sau chiar luminile tehnologie LED, aceasta fiind prima generație Softail care beneficiază de lumini LED.
Și dacă tot vorbim despre nou, avem aici un Harley-Davidson cât se poate de clasic, care are control al tracțiunii decuplabil. La puține modele cruiser am auzit să fie instalat un astfel de sistem iar decuplabil chiar nici nu-mi amintesc să fi întâlnit. Pentru ce ai pune un astfel de sistem pe așa ceva ? Poate tocmai pentru că motocicleta este în stare să facă burn-out, adică nu motocicleta, ci pilotul poate arde anvelopa spate datorită cuplului mare produs la o turație foarte mică, totul ca să impresioneze publicul spectator.
Aici se termină noutățile, dar asta nu înseamnă că toate celelalte componente sunt vechi sau depășite. Heritage Classic are aceleași amortizoare eficace Showa, care sunt instalate pe toate celelalte modele ale gamei Cruiser de la Harley-Davidson, cu excepția celor două Low Rider, aceleași frâne cu etriere fixe, cu 4 pistonașe pe față, etrier culisant pe spate și aceleași anvelope produse de Dunlop special pentru mai multe modele ale producătorului american.
Dar Heritage este cel mai accesorizat model din gama Cruiser, fiind echipat cu niște repere oferite în configurație standard, care pot fi instalate pe alte modele ca opționale: gențile laterale din piele, parbrizul demontabil în două tonuri, proiectoarele suplimentare, șeile atent finisate și tălpicile foarte comode ale pilotului, care se mai regăsesc doar pe legendarul Fat Boy.
Toate aceste dotări au influențat nu numai masa motocicletei, ci și prețul, care nu este chiar neglijabil. Dar să le luăm pe rând.
Motocicleta este lungă, 2415 mm, cu un ampatament mare, 1630 mm și grea, are 326 kg la plin, dar compensează prin centrul de greutate foarte coborât și o înălțime la șa foarte redusă, de doar 690 mm.
Consecința construcției joase a motocicletei este garda la sol mică, de 120 mm, care nu recomandă modelul Heritage Classic pentru joacă pe viraje, unghiul maxim de înclinare pe ambele părți fiind de doar 27 de grade, adică tălpicile, altfel foarte comode, vor fi polizate foarte des.
Mai există un detaliu constructiv, care pe mine m-ar deranja, dar asta nu înseamnă că soluția aleasă este greșită. Ceasul de bord și indicatoarele luminoase, chiar cele ale semnalizatoarelor, sunt amplasate pe rezervor. Ca să vezi ceva, indiferent dacă este vorba de informațiile de pe ceas sau indicatoarele luminoase, trebuie să te uiți în jos, pierzi din vedere tot ce se întâmplă in jurul tău, în trafic.
Într-un oraș normal, asta n-ar fi o problemă, dar în București de exemplu, oraș în care traficul seamănă cu o plimbare în curtea casei de nebuni, cele câteva momente în care pierzi contactul cu realitatea din trafic pot fi fatale, sau mă rog, foarte periculoase.
Dar când te așezi pe șa, când îți dai seama cât de comodă este poziția pilotului și mai pornești și motorul, sunt toate șansele să uiți toate astea, să-ți ia Dumnezeu mințile și singurul lucru la care să te gândești să fie de unde scoți banii s-o cumperi.
Aici poate fi o mică problemă. Prețul unei astfel de motociclete pleacă de la 28.430 până la 30.160 euro, în funcție de culoare și, dacă mai vrei și roți cu spițe, așa cum îi stă bine unui cruiser clasic adevărat, mai trebuie să cotizezi cu încă 900 de euro.
E un vis frumos, dar pentru majoritatea motocicliștilor sunt bani mulți, mai ales pentru tineri. Și se mai întreabă unii de ce nu mai aleg tinerii cruisere și de ce a crescut vârsta medie a proprietarilor de Harley-Davidson.
Fiecare zi din viață este câte o poveste iar poveștile mele sunt, de cele mai multe ori, cu și despre motociclete. Toate poveştile, interviurile şi ştirile din lumea moto postate pe blogul POVESTI CU MOTOARE pot fi urmărite și pe Facebook, LinkedIn sau X (ex Twitter) iar filmele sunt postate pe Instagram și pe canalul YouTube.