2026 este un an important pentru Triumph, a fost anunțată lansarea a 30 de noi modele și cel mai recent intrat în România este Triumph Tracker 400.
Cu 2 ani în urmă, Triumph a introdus un nou motor de 400 cmc, completând un gol care exista în gama producătorului britanic. Noul motor a fost instalat pe două modele, Speed 400 și Scrambler 400 X, premiere lansate online.
Imediat după prezentarea celor două motociclete, fără ca cineva să le fi văzut în realitate, doar în India au fost primite 30.000 de comenzi. Succesul neașteptat, dar evident pentru toată lumea, a făcut ca noile motociclete să fie produse în 3 dintre fabricile Triumph, aflate în țări diferite.
Era de așteptat ca motorul să echipeze și alte modele și așa s-a și întâmplat. Au apărut Scrambler 400 XC, Thruxton 400 și Tracker 400.
Numele tuturor modelelor are o semnificație aparte și, dacă pentru Scrambler nu este nevoie de traducere, numele de Thruxton reprezintă un omagiu adus circuitului cu același nume din Marea Britanie și cursei de anduranță de 500 de mile organizată pe acest circuit în 1969, competiție la care motocicletele Triumph au ocupat toate cele trei trepte ale podiumului de premiere.
De altfel, Triumph a dat numele Thruxton multor modele de diferite cilindree pe care le-a produs de-a lungul anilor, cel mai nou, Thruxton 400, fiind cel mai mic membru al acestei adevărate familii.
Formele modelului Tracker sunt inspirate din cele ale motocicletelor folosite în cursele de Flat Track din Statele Unite, una dintre cele mai îndrăgite discipline ale motociclismului american, curse foarte populare în anii ’60-’70, în care s-au format marile vedete care au început în Flat-Track, după care dominat cursele pe circuit, probabil cel mai cunoscut fiind Kenny Roberts, triplu campion mondial la 500 cmc și mulți alții care au urmat aceeași cale.
Cu ce vine nou acest Tracker, față de ceea ce oferă celelalte modele de 400 ?
În primul rând aspectul și diferitele combinații de culori cu care este oferit publicului, motocicleta fiind imposibil de confundat sau de neglijat în trafic.
Panourile laterale folosite în cursele de Flat Track pentru numărul de concurs, masca monopost a șeii și micul parbriz care protejează bordul amintesc de detaliile vechilor motociclete de curse, în timp ce schema grafică și culorile vii care decorează motocicleta, imită aspectul acestora.
Dar probabil că nu formele motocicletei sunt principala modificare suferită, ci plusul de putere.
Motorul de 398 cmc răcit cu lichid, cu DOHC și 4 supape produce o putere maximă de 42 CP, adică 2 cai în plus față de modelele anterioare, același cuplu maxim, de 37,5 Nm la 7500 rpm și este instalat pe un cadru tubular din țeavă de oțel, cu subcadru detașabil.
Poziția dominantă, dar relaxată a pilotului este generată de șaua mai înaltă, de poziția modificată a scărițelor și de ghidonul mai lat, totul ducând spre poziția din același Flat Track, oferind un control îmbunătățit și datorită formei sculptate a rezervorului.
Regăsim aceleași amortizoare și frâne eficace instalate pe modelele din prima generație, motociclete pe care le-am testat și mi-au plăcut foarte mult și roți pe 17 inch, așa cum îi stă bine unei motociclete de Flat Track, dar și accelerația gestionată electronic ride-by-wire, datorită căreia a putut fi implementat sistem de control al tracțiunii.
Pe scurt, avem de-a face cu o motocicletă cu un design minimalist, dar foarte atrăgătoare, un amestec de tradiție și modern, suficient de manevrabilă și plăcută ca să reprezinte o opțiune serioasă pentru folosința zilnică, mai ales pentru că și prețul este prietenos: 6390 euro pentru frumusețea asta.
Fiecare zi din viață este câte o poveste iar poveștile mele sunt, de cele mai multe ori, cu și despre motociclete. Toate poveştile, interviurile şi ştirile din lumea moto postate pe blogul POVESTI CU MOTOARE pot fi urmărite și pe Facebook, LinkedIn sau X (ex Twitter) iar filmele sunt postate pe Instagram și pe canalul YouTube.