90.000 spectatori aşteptând o victorie Ducati, sau una semnată Valentino Rossi, ambele aşteptate de câţiva ani, Dovizioso în pole, Jorge Lorenzo în mare formă, Marquez fără victoriile consecutive cu care se obişnuise, adică toate motivele să fie tensiune încă de la start.
Şi a fost tensiune mai mare decât se anticipa, datorită unui start perfect reuşit de Andrea Iannone, atât de bun, încât nu şi-a putut explica nimeni cum de s-a putut.
Foarte mulţi dintre membrii echipelor tehnice care au urmărit startul, în special cei de la HRC, care îl ştiau pe Marquez pe la mijlocul plutonului, au luat imediat atitudine, unul dintre reprezentanţi făcând o plângere oficială la direcţia de cursă.
Este adevărat că agitaţia generală a fost amplificată şi de startul furat evident de Karel Abraham, care a şi fost penalizat.
Am urmărit cursa la TV, pentru că revenisem de la Mugello cu o zi înainte, dar vineri am petrecut toată ziua la circuit, fiind tot timpul în parc şi în boxe, unde am întâlnit multă lume, piloţi, manageri, specialişti şi mi-am lămurit câteva probleme, la care aveam numai semne de întrebare înainte de această vizită.
Unul dintre cei pe care am avut norocul să-i intalnesc a fost chiar Mike Webb, Directorul de Cursă.
Nu am stat foarte mult de vorbă, pentru că era foarte ocupat, dar pe el am ştiut ce să-l întreb, fără ezitări, sau jenă, pentru că aveam nevoie de câteva amănunte tehnice pe care să le folosesc în curselor pe care le comentez.
Una dintre necunoscute era exact cum stabilesc ei că un start este anticipat, sau nu (în limbajul pilotilor se numeşte „start furat”).
În dreptul fiecărei linii de pe grila şi în faţa luminilor de start există camere video de mare viteză, care înregistrează startul cu câteva sute de cadre pe secundă. După start, un oficial responsabil cu toate înregistrările video, vizionează filmările video pentru a identifica eventualele starturi anticipate. În cazul în care observă vreo încălcare a regulamentului, aşa cum a fost cazul lui Abraham, este anunţată imediat penalizarea, măsura care trebuie luată în primele patru ture, pentru a inştiinţa cât mai repede pilotul implicat în incident.
În cazul lui Andrea Iannone, analizând de mai multe ori înregistrarea video cadru cu cadru, se pare că în ultimul cadru în care lumina de la start era roşie, Iannone era nemişcat.
În urmatoarele 2-3 cadre, adică poate mai puţin de o sutime de secundă mai târziu, lumina nu mai era roşie, semn că Mike Webb îşi luase degetul de pe buton, iar Iannone începuse să se mişte.
Totul a fost regulamentar şi nu se impunea nici o penalizare.
Întrebarea care se pune este: putea Iannone să anticipeze momentul startului atât de bine, a fost un start perfect ?
Răspunsul este un NU hotărât !
Se pare că Andrea Iannone a fost cel mai norocos pilot de pe grilă, pentru că în interviurile de după cursă, a mărturisit că ţinea motocicleta pe grilă cu frâna de faţă, dar ambreiajul a cedat, iar motocicleta a început să se mişte înainte.
Practic a luat startul involuntar, din cauza unui ambreiaj care nu a funcţionat corect, dar a avut mare noroc ca s-a mişcat în sutimea de secundă potrivită, pentru că o sutime de secundă mai devreme ar fi însemnat penalizare.
Discuţiile vor continua, pentru că sistemul luminos de la start folosit la Mugello este vechi şi folose şte becuri incandescente, care se sting la câteva sutimi de secundă după ce se întrerupe curentul, timp necesar pentru răcirea filamentelor.
Orice comentariu ar fi fost evitat dacă s-ar fi înlocuit vechile lampi incandescente cu o instalaţie modernă, echipată cu lumini LED, ca cea existentă la Aragon, unul dintre cele mai moderne circuite ale momentului, sistem prin care semnalizarea este mult mai exactă.