TIBERIU TROIA

Crescut într-o familie în care sportul este religie și motocicleta un mod de viață, Nicky Hayden a adus acasă titlul suprem în 2006.

Nu cred că a existat vreun pilot care să-i poată reproșa ceva lui Nicky Hayden.

Unul dintre cei mai iubiți piloți de motociclism, Nicky a început sportul când încă nu ajungea cu picioarele la pământ, unul dintre membrii familiei fiind nevoit să-i țină motocicleta pe ultima linie a grilei de start.

Fiind încă pe băncile liceului, la 17 ani alerga în campionatul american AMA la clasa Superbike, pentru ca, un an mai târziu să câștige primul titlu de Campion AMA la Supersport.

În paralel a luat startul în campionatul de dirt-track, în care se poate spune că a făcut adevărate minuni, câștigând mai multe curse și, secondat de cei doi frați, Tommy și Roger Lee, a monopolizat podiumul de premiere la una dintre etape.

Urmarea firească a acestor performanțe, a fost numit începătorul anului (Rookie of the Year), dar și cel mai bun pilot al campionatului AMA, devansând mari vedete ale momentului.

Avansând la clasa mare, Nicky câștigă titlul de Campion AMA Superbike, după care este cooptat de Honda, cea mai puternică echipă din MotoGP, avându-l coleg pe Valentino Rossi, fiind declarat și aici Rookie of the Year.

A fost nevoie de doar trei ani pentru ca Nicky să câștige titlul de Campion al clasei MotoGP, devansându-l pe Valentino și aducând acasă trofeul suprem, bucurie visată și așteptată de întreaga familie.

Au urmat ani în care Nicky Hayden a concurat în WSBK, MotoGP, făcând parte din echipele oficiale Honda, Ducati, coleg de echipă cu Andrea Dovizioso venit de la Yamaha Tech 3, cu Hiroshi Aoyama și cu Eugene Laverty, ani în care victoriile au alternat cu accidentările inerente.

Și tocmai în 2017, anul în care Nicky a luat startul în WSBK și a fost curtat de echipele din MotoGP pentru a suplini absența unor piloți accidentați, a venit ca un trăsnet vestea incredibilă.

În timpul unui antrenament pe bicicletă, cel care reușise să câștige curse pe circuit, atingând viteze de vârf de peste 300 km/h, a fost lovit de o mașină în trafic.

Au urmat câteva zile de agonie, în care toată lumea a urmărit cu înfrigurare evoluția stării de sănătate a marelui campion, dar speranțele tuturor au fost zădărnicite.

Nicky Hayden a pierdut cursa cu viața, a plecat într-o lume pe care ne-o imaginăm ca fiind mai bună și ne-a lăsat singuri.

Nicky Hayden cel surâzător trebuie să rămână în memoria noastră așa cum l-am văzut în toți acești ani, vesel, sensibil și, de ce nu, chiar plângând de bucurie, ca atunci când a câștigat singurul său titlu de Campion Mondial.

Așa mi-l voi aminti, învingător, pe motocicleta câștigătoare, purtând numărul 69, ca în fotografia cu autograf pe care o voi păstra pentru totdeauna în colecție, în galeria campionilor deveniți nemuritori.