Biu ne povesteşte cum a fost în ziua a patra la muzeul motocicletelor.
Sunt de principiu că, dacă există tehnologie pe piaţă, să o folosim.
Înţeleg şi abordarea “old school” la mototurism, acolo unde se foloseşte harta drumurilor, dar eu am descoperit că e mai simplu să munceşti puţin acasă, când îţi construieşti rutele în format .GPX şi să te poţi bucura de peisaje când eşti pe traseul respectiv.
Îmi place să îmi spună cu un kilometru înainte, cu 300 m şi apoi cu 100 m, când trebuie să virez stânga/dreapta.
În dimineaţa asta, când am încărcat în sistemul de navigaţie ruta pe care hotărâsem să mergem, mă ducea pe un traseu mai lung cu vreo 150 km. Şi orice alt punct intermediar voiam eu să îi adaug, nu făcea altceva decât să mai adauge kilometri.
Obişnuiesc ca, atunci când dezvolt ruta acasă, să “merg” pe ea cu Google View, aşa că memorasem traseul (în linii mari). Dar azi am plecat “old school”: San Valentino pe SS40, urmez SS38 către Merano, unde trebuie să virez pe SS44 către Passo Rombo.
În Merano intrăm în oraş, opresc şi pornesc aplicaţia MAPS din telefon, ca să aud direcţia în cască. Încep să apară şi semnele cu direcţiile către pasul montan; de aici e simplu.
Începem să urcăm pe un drum şerpuit, bineânţeles, multe motociclete urcând, sau coborănd de acolo. La un moment dat începe să se vadă drumul şerpuind şi vedem vârful Timmelsjoch între nori.
Am ales sa trecem pe la Timmelsjoch, pentru ca era cel mai frumos drum ca sa ajungem, de fapt, la muzeul motocicletelor, care este 7-8 km mai jos, pe versantul austriac, pe coborarea spre Solden, muzeu aflat la 2175 m altitudine.
Doi fraţi gemeni, Alban şi Attila Scheiber, antreprenori locali, proprietarii unor hoteluri, şcoli de ski, telegondola de la Timmelsjoch şi, pe Internet se spune că sunt şi proprietarii acestei străzi alpine, motociclişti şi ei, au strâns de-a lungul timpului aproximativ 170 motociclete de colecţie.
Au construit recent acest muzeu plus un bar şi un restaurant cu specific moto. Este impresionant să vezi ce au putut face aceşti doi oameni din pasiune.
Ştiu, te poti gândi şi la latura financiară. Să ne gândim că sunt acolo 170 motociclete de colecţie, plus câteva maşini. Intraţi pe http://www.crosspoint.tirol/ şi vedeţi cu ochii voştri cam care este nivelul investiţiei. Şi costurile vizitatorilor: 14 eur / motocicletă să treci pasul, 10 eur / persoană intrarea la muzeu, la restaurant am plătit 46 eur pentru 2 supe + 2 feluri principale şi câte o sticlă de apă. Nu ştiu dacă este extra sezon sau nu, însă oameni prea mulţi nu erau. Muzeul a fost finalizat anul trecut şi deschis oficial în aprilie 2016.
Când am intrat in sala principală a muzeului, m-am oprit o clipă. Nu ştii de unde să începi. Îmi părea rău că trebuie totuşi să ne întoarcem şi nu avem timp să ne uităm la fiecare motocicletă în parte. E visul celor doi, devenit realitate. Foarte frumos, dacă sunteţi pasionaţi de motociclete şi ajungeţi vreodată prin zonă, trebuie să faceţi un drum şi până aici.
La întoarcere, am fi vrut să ajungem să vedem cursa de MotoGP, care începea la 16:30.
Coborâm spre Austria şi, de fiecare dată când mă ajung motociclişti care merg mai repede decât mine, dau semnal dreapta şi îi las să treacă.
Aşa fac şi cu un băiat care conducea un Kawasaki (nu ştiu ce model, arăta a street fighter). Prindem însă nişte maşini în faţă, le depăşim, accelerează… Eu în spatele lui şi frână puternică înainte de curbă şi tot aşa.
O las mai încet. După cinci minute îl ajung din nou. Şi nu! Nu mă lasă să trec. M-am ambiţionat şi am lăsat deoparte conducerea preventivă, am intrat în jocul lui. Se ducea pe linie dreaptă, îl prindeam la viraj. Îi puneam semnal stânga înainte de curbă, el frâna târziu. De fapt, nu aveam de gând să depăşesc, dar am ţinut-o tot aşa.
Ştiu că nu a fost o decizie înţeleaptă pentru situaţia în care eşti într-un drum lung, dar a fost distractiv. Am lăsat-o mai uşor peste vreo 15 km şi ne-am pus din nou la drum în ritm normal.
Acum a început să plouă şi cam asta este prognoza şi pentru mâine. Am vrea totuşi să mergem în Liechtenstein…
Dacă v-a plăcut vizita prin muzeul motocicletelor, mai jos găsiţi începutul poveştii celor doi, Biu şi Dani.
Sezonul călătoriilor nu s-a încheiat, Biu şi Dani pleacă la European Bike Week 2016
Biu şi Dani au plecat pe motocicletă în primul drum lung tată-fiu. Ziua 1.
Dacă nu aţi văzut toate testele şi cursele moto postate până acum pe blogul POVEŞTI CU MOTOARE şi pe pagina de Facebook, sau dacă vreţi să urmăriţi materialele pe care le voi posta, calea cea mai sigură este să vă abonaţi la canalul YouTube.