TIBERIU TROIA

După fiecare accident îți pui niște întrebări: oare puteam să evit, ce să fac data viitoare ca să scap de spital ?

.

Atunci când începi să mergi cu motocicleta îți asumi niște riscuri, ca în orice alt domeniu de activitate.

De exemplu, mie mi-e frică de mașinile de cusut. Nu am folosit niciodată așa ceva, dar am avut în familie un astfel de incident petrecut cu mai mult de 50 de ani în urmă și, de atunci, îmi aduc aminte de asta, de fiecare dată când văd un Singer.

Diferența este că la motocicletă riscurile sunt altele și poate mai mari.

Toate aceste riscuri pot fi diminuate prin experiență, cumpătare, pregătire tehnică și folosirea echipamentului de calitate.

Problema este că pregătirea și experiența nu pot evita complet toate accidentele.

Sunt unele situații în care pur și simplu nu poți face nimic, dar asta cred că e valabil în multe situații, de la copaci căzuți pe stradă, până la grindină, sau trăsnet.

Cam așa ceva mi s-a întâmplat și mie, situația devenită clasică, în care o mașină intră pe strada principală fără să se asigure, sau nesocotind mica lumină a motocicletei, considerând că are timp să treacă.

În cazul meu rețeta a fost perfectă, pentru că omul, după ce a pus mașina de-a latul blocând total sensul meu de mers, a pus și frână oprind mașina, vizibilitatea fiind limitată de un mare gard viu aflat pe mijlocul străzii.

În astfel de situații e mai periculos să frânezi, trebuie încercată manevra de evitare, pe care foarte puține școli de conducere o exersează cu viitorii motocicliști.

Evident că evitarea trebuie făcută prin spatele mașinii, nu prin față, ca să elimini încă un pericol, în cazul în care șoferul se răzgândește și porneste din nou.

Manevra aproape că mi-a reușit, motocicleta trecând razant prin spatele mașinii, dar atât de aproape, încât piciorul n-a mai avut loc și i-am demontat bara de spate cu mine.

Banal, nici o vitejie, un accident stupid, la o viteză de nici 60 km/h, încât te întrebi mai târziu: oare puteam să evit, ce să fac data viitoare ca să scap de spital ?

Greu de spus, dar din orice astfel de eveniment trebuie trase concluzii, tocmai pentru că experiența acumulată doare la propriu.

– Încep cu casca, chiar dacă asta ar trebui să fie o chestiune elementară pentru toată lumea. Nu se merge fără cască nici până la colț. Inutil să dezvolt tema, bubele la cap sunt problemă mare !

Pentru cei care poartă căștile Braincap (cojile care acoperă jumătate de cap, tipice pentru folositorii de chopper, fără nici o protecție) am o singură remarcă: să nu vă închipuiți că aveți vreo șansă. Am purtat și eu așa ceva niște mii de kilometri și îmi dau seama că am fost idiot…

– Indiferent de temperatură trebuie purtată o geacă cu protecții, eventual una perforată. Juliturile pe suprafață mare sunt tratate numai în secțiile de chirurgie reparatorie și internarea durează minimum 10 zile.

Geaca trebuie să conțină protecție dorsală serioasă, care să poată disipa efectul unui șoc punctual pe o suprafață mai mare. Eu am avut și, datorită acestei protecții, acum am coastele și omoplatul doar fisurate, altfel, scăunel mă chema tot restul vieții.

– Indiferent de temperatură trebuie purtată încălțăminte moto. Glezna lovită sau polizată se repară mai greu și presupune un proces de durată. Acum am piciorul vânăt, dar pot să calc, numai pentru că purtam ghete bune, altfel glezna ar fi fost fracturată.

– Indiferent de temperatură trebuie purtate mănuși potrivite anotimpului. Juliturile la mâini se refac greu și te pun în situația în care nu poți să faci nimic singur, nici să mergi la WC.

Anticipez comentarii de genul: “Păi eu nu am bani să cumpăr echipament de vară și echipament pentru sezonul rece, am o singură geacă și o pereche de mănuși.”

Am trecut și eu prin asta, dar am constatat că e mult mai bine să bei, să mănânci, să fumezi mai puțin și să-ți cumperi echipament.

Nu vreau să creadă cineva că stabilesc reguli, încerc doar să vă transmit constatări plătite cu zile de spital și nopti nedormite.

Fiecare își stabilește prioritățile, dar ar fi păcat să plătiți cu durere și chin informații pentru care au plătit alții înainte.

Nu vă urez asfalt uscat.

După niște ani nu mai contează dacă e uscat, nici măcar dacă e asfalt.

Important e să fie fără accident, iar dacă nu se poate, măcar să fie cu echipamentul la voi…

.

Dacă nu ați văzut toate testele, cursele moto, sau interviurile postate până acum pe blogul „POVEȘTI CU MOTOARE” și pe pagina de Facebook, sau dacă vreți să urmăriți materialele pe care le voi posta, calea cea mai sigură este să vă abonați la canalul YouTube.